APOSTOLÉSC, -EÁSCĂ, apostolești, adj. (Rar) Apostolic. – Apostol + suf. -esc. Vezi definitia »

CAVALERÉSC, -EÁSCĂ adj. De cavaler; (p. ext.) franc, leal; sincer, deschis. [Cf. it. cavalleresco, fr. chevaleresque]. Vezi definitia »

JIDOVÉSC, -EÁSCĂ, jidovești, adj. (Pop. și peior.) Evreiesc. – Jidov + suf. -esc. Vezi definitia »

pisc (píscuri), s. n. – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuțit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruței. Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne și „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît și înrudirea evidentă cu piț(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca și cioc. Din același etimon provine și piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pițigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizătură prin care curge măcinișul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati. Vezi definitia »

OLTENÉSC, -EÁSCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia sau la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc. Vezi definitia »