STABILIZÁNT, stabilizanți, s. m. Stabilizator (6). – Stabiliza + suf. -ant. Vezi definitia »

CONCERTÁNT, -Ă, concertanți, -te, adj. Cu caracter de concert (1). ◊ Simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au, alternativ, un rol dominant în orchestră. Voce concertantă = voce principală cu caracter solistic-virtuos într-un ansamblu coral. – Din fr. concertant. Vezi definitia »

ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipsește, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [< fr. absent, cf. lat. absens]. Vezi definitia »

ANTICONGELÁNT, -Ă adj. s. n. (substanță) care împiedică congelarea. (< fr. anticongélant) Vezi definitia »

LITIGÁNT, -Ă adj. care se află în litigiu. (< fr. litigant) Vezi definitia »