MICÉLIU, micelii, s.n. Aparat vegetativ al ciupercilor, format din filamente¹ tubulare. (din fr. mycélium) Vezi definitia »

RUȘCHÍU s. n. (Trans.) Bolovăniș, stâncăraie. (din rus²; s-a spus prob., în loc de ruschiu (cf. rușcea și ruscea), datorită culorii roșiatice a unora dintre aceste regiuni pietroase, cum se întâmplă în cazul lui rușeț, des folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, din lat. rūscŭlum, nu este convingătoare) Vezi definitia »

turlíu, -íe, adj. (pop.; înv.) frumos, fain. Vezi definitia »

CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium) Vezi definitia »

CHIPÍU s.n. Acoperământ de cap ca o șapcă rotundă, tare, cu cozoroc, purtat de militari, de unii funcționari etc. [Pl. -ie, -iuri. / < fr. képi]. Vezi definitia »