RÉCTOR, rectori, s. m. Persoană care conduce (din punct de vedere științific și administrativ) o instituție de învățământ superior; grad deținut de această persoană. ♦ (În unele țări din Apus) Persoană care conduce o școală medie; grad deținut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur. Vezi definitia »

PĂTIMITÓR, -OÁRE, pătimitori, -oare, adj. (Înv.) Care pătimește. – Pătimi + suf. -tor. Vezi definitia »

DEGRESÓR, -OÁRE, degresori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care degresează. 2. S. n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. – Din fr. dégraisseur. Vezi definitia »

SECHESTRATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Cel care face punerea sub sechestru a averii cuiva. [< sechestra + -tor]. Vezi definitia »

INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur). Vezi definitia »