MAGNILOCVÉNȚĂ s.f. (Liv.) Calitate a celui ce este magnilocvent. [Cf. it. magniloquenza]. Vezi definitia »

glutamínă s.f. Monoamidă a acidului glutamic. (< fr. glutamine) Vezi definitia »

șeușoáră, șeușoáre, s.f. (pop.) șea mică, șeluță, șeuliță. Vezi definitia »

însurătúră s.f. (înv.) însurare, însurătoare, căsătorie. Vezi definitia »

scóchină, scóchini, s.f. (reg.) 1. cale adâncă și îngustă (datorată eroziunii apelor de munte); albie naturală, de scurgere a apelor de ploaie. 2. urmă lăsată de șuvoaiele de apă ce vin de la munte, în urma ploilor. 3. (în forma: scochilă) loc îngust printre rădăcinile arborilor care cresc pe malul apelor, unde se adăpostesc peștii (mai ales păstrăvii). 4. (în forma: scochină) unealtă de pescuit de forma unui coș de nuiele. 5. scorbură; loc ascuns. 6. peșteră. 7. gaură, scobitură, cavitate; copcă în gheață. Vezi definitia »