Definita cuvantului magnetism
MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu magnetism
CONJUNCTURALÍSM s. n. Tendință de a utiliza diverse împrejurări favorabile (pentru satisfacerea unor interese). – Conjuctură + suf. -(al)ism. Vezi definitia »
PICARÍSM s. n. tendință în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca aventurieri, cerșetori, intriganți, declasați etc. (< fr. picarisme) Vezi definitia »
PLEOCROÍSM s. n. (Fiz.) Fenomen de modificare a culorii anumitor cristale când sunt privite prin transparență din diferite direcții; policroism. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléochroïsme. Vezi definitia »
MONOTEMATÍSM s. n. (muz.) principiu de compoziție în care o temă revine în mai multe părți sau temele tuturor părților sunt sintetizate într-una singură. (< it. monotematismo) Vezi definitia »
MESIANÍSM s. n. credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice. ◊ atitudine profetică și de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu. (< fr. messianisme) Vezi definitia »