cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. Vezi definitia »

CONDROGENÉZĂ s.f. (Biol.) Formare de țesut cartilaginos. [< fr. chondrogenèse, cf. gr. chondros – cartilaj, genesis – formare]. Vezi definitia »

abureală, abureli s. f. 1. minciună, păcăleală 2. joc erotic premergător actului sexual Vezi definitia »

MENIÁNĂ s. f. balcon sau terasă exterioară la casele romane ori italienești. (< fr. méniane, lat. menianum) Vezi definitia »

TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv a lui tablă¹. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă¹ + suf. -iță. Vezi definitia »