Definita cuvantului vorbăreț
VORBĂRÉȚ, -EÁȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vorbăreț
păsărúț, păsărúți, s.m. (reg.) cinteză. Vezi definitia »
ferăț s.n. (reg.) măsură de capacitate de opt cofe. Vezi definitia »
huludeț (huludéțe), s. n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-. Vezi definitia »
ȘLIȚ s.n. Deschizătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine. ♦ Deschizătură la partea anterioară a pantalonilor, servind la încheierea pe corp a acestora; prohab. [< germ. Schlitz]. Vezi definitia »
PODULÉȚ, podulețe, s. n. Podeț. – Pod + suf. -uleț. Vezi definitia »