Definita cuvantului descompus
DESCOMPÚS, -Ă, descompuși, -se, adj. 1. Desfăcut în părțile componente. 2. (Despre materii organice) Alterat, stricat, putrezit. 3. Fig. Care are înfățișarea morală sau fizică deformată; (despre fața omului) crispat, contractat. – V. descompune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu descompus
NÓNIUS s. n. vernier. (< germ. Nonius) Vezi definitia »
BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »
FRACTONÍMBUS s. m. fâșie de nori negri pe fondul clar al unui nimbostratus la atitudine mică. (< fr. fractonimbus) Vezi definitia »
GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus. Vezi definitia »
FÁLUS s.n. 1. (ant.) Reprezentare simbolică a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători. 2. (p. ext.) membru viril, penis. (din fr., lat. phallus, gr. phallos) Vezi definitia »