CÁRUS s. n. (med.) starea cea mai gravă, ultimă a comei. (< fr. carus) Vezi definitia »

DRÁIFUS, draifuse, s. n. Unealtă din fontă alcătuită din trei brațe, care servește ca suport interior în reparațiile de încălțăminte. – Din germ. Dreifuss. Vezi definitia »

ALTOCÚMULUS s.n. Formație de nori a cărei altitudine nu depășește 6000 m, având aspect de pături de culoare cenușie, compuse din mici picături de apă. [< fr. altocumulus]. Vezi definitia »

EXCLÚS, -Ă I. adj. înlăturat, eliminat, dat afară. II. adv. inadmisibil. (< exclude) Vezi definitia »

amalthéus (amonit) [th pron. t] s. m. Vezi definitia »