Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE, dispoziții, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într-o lege sau într-un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine. ◊ Loc. adv. La dispoziție = la îndemână. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispoziția cuiva = a fi gata să satisfacă dorințele, ordinele cuiva. 2. Așezare a unor elemente într-un anumit loc, într-un anumit fel, într-o anumită ordine; alcătuire, construcție după un anumit plan. 3. Stare sufletească (bună sau rea); p. ext. dorință (momentană) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozițiúne s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
UROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază aparatul urinar și bolile lui specifice. (< fr. urologie) Vezi definitia »
ENTEROBACTÉRIE, enterobacterii, s. f. Nume generic dat germenilor saprofiți care constituie flora intestinală normală a organismului, precum și germenilor patogeni care intră prin intestinul subțire, înmulțindu-se și provocând diferite afecțiuni. – Din fr. entérobactérie. Vezi definitia »
FIZIOPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază modul de producere a bolilor. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiopathologie. Vezi definitia »
EXTROSPÉCȚIE, extrospecții, s. f. (Psih.) Observare a fenomenelor din afara eului, a trăirilor psihice ale altuia. – Din fr., engl. extrospection. Vezi definitia »
ACTINOTERAPÍE s. f. tratament medical cu radiații luminoase. (< fr. actinothérapie) Vezi definitia »