Definita cuvantului disprețuitor
DISPREȚUITÓR, -OÁRE, disprețuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [Pr.: --țu-i-] – Disprețui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu disprețuitor
secătór, secătoáre, adj. (înv.; despre râuri, izvoare, bălți, lacuri, fântâni etc.) care seacă. Vezi definitia »
SENATÓR s. m. membru al senatului (1, 2). (< fr. sénateur, lat. senator) Vezi definitia »
SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, să-mânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora) Vezi definitia »
NEATRĂGĂTÓR adj. v. PLICTISEALĂ (1). Stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urât, plictis. [DEX '98] Vezi definitia »
FAVÓR s. n. v. favoare. Vezi definitia »