APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare. Vezi definitia »

POLICALIFICÁ vb. refl., tr. a (se) califica în mai multe specialități. (< poli- + califica) Vezi definitia »

DERĂTECÁ vb. I v. deretica. Vezi definitia »

VERIFICÁ vb. I. tr. 1. A supune la un control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. A cerceta pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde misiunii care i se dă. [P.i. verífic, 3,6 -că. / < lat. verificare < verus – adevărat, facere – a face, cf. fr. vérifier]. Vezi definitia »

pitulárca s.f. art. sg. (reg.; în expr.) de-a pitularca = de-a baba oarba. Vezi definitia »