SULICIOÁRĂ, sulicioare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui suliță. – Suliță + suf. -ioară. Vezi definitia »

METASTÁZĂ s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. [< fr. métastase, cf. gr. metastasis – deplasare]. Vezi definitia »

SOTÉUZĂ s.f. Vas în formă de cratiță cu pereții mai înalți și coadă în loc de mânere, destinată sotării legumelor sau a cărnii. [Pron. -tö-. / < fr. sauteuse]. Vezi definitia »

nojíță (nojíțe), s. f. – 1. Șiret pentru legat opincile. – 2. (Mold.) Capsă, gaură la opinci. – Mr. nujiță, megl. nujoață, najoața. Bg., sb., cr. nožica (Cihac, II, 217; Tiktin; Pascu, II, 202); sensul primitiv din sl. este cel de dim. al lui noga „picior”, dar pare că s-a confundat cu sl., bg., sb. žica „șiret” (cf. jiță); în așa fel încît sb. nožica „picioruș” a ajuns să însemne în rom. „șiret”. – Der. noaje, s. f. (coardă, legătură; bandă), înv., probabil formație regresivă din nojiță (Iordan, Dift., 286). Oajdă, s. f. (înv. și Trans., coardă), cu der. înhojda, vb. (Trans., a lega), pare să aparțină la aceeași familie. Ngr. νουζίτσα trebuie să provină din sl. (Meyer, Neugr. St., II, 47). Vezi definitia »

MITOCÁNCĂ, mitocance, s. f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. -că. Vezi definitia »