Definita cuvantului rit
RIT, rituri, s. n. 1. Ritual (2). ♦ P. gener. Rânduială, tipic1. 2. Confesiune religioasă; religie; spec. veche credință religioasă. – Din ngr. ríton, lat. ritus, fr. rite.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rit
CERUZIT (lat. cerusa „alb”) s. n. Carbonat natural de plumb, de culoare albă cu nuanțe cenușii-gălbui, cu luciu adamantin și aspect de mase compacte granulare, rar stalactitice. Este format în zonele de oxidare a zăcămintelor de sulfuri de plumb, în special galenă, și uneori pe cale hidrotermală. Important minereu de plumb (83,5 % PbO). Vezi definitia »
picurít1, s.n. (reg.) burniță, picureală. Vezi definitia »
BACULÍT (‹ fr. {i}; lat. baculus „băț”) s. m. (PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior. Vezi definitia »
STATOCÍT s.n. (Biol.) Celulă care conține statolite. [Cf. gr. statos – care stă, kytos – celulă]. Vezi definitia »
PILIT2, -Ă, piliți, -te, adj. (Despre obiecte dure, de obicei metalice) Ajustat, fasonat, finisat prin așchiere cu pila1. – V. pili1. Vezi definitia »