BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera. Vezi definitia »

ÎNCÂLCITÚRĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură. Vezi definitia »

FLĂMÂNZÍLĂ s. m. Om veșnic flămând. – Flămând + suf. -ilă. Vezi definitia »

SCRÍMĂ s. f. Ramură sportivă care cuprinde probe de sabie, de floretă și de spadă. – După fr. escrime. Cf. it. scrima. Vezi definitia »

TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, șuncă, salam etc. – Fr. tartine. Vezi definitia »