Definita cuvantului fuituială
FUITUIÁLĂ, fuituieli, s. f. 1. (Înv. și reg.) Material folosit în exploatările miniere la astuparea găurilor de mină. 2. (Înv.) Umplutură făcută din câlți, cârpe, hârtie, care se bagă în pușcă sau în pistol peste alice sau peste pulbere. [Pr.: -tu-ia-. – Var.: fultuiálă s. f.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fuituială
haubíță (haubíțe), s. f. – Piuliță, mojar. Pol. haubice, din germ. Hubitze (DAR). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
PINÓLĂ s. f. ax al piesei de strung în care se fixează printr-un vârf unul dintre capetele piesei de prelucrat sau o unealtă de prelucrare a piesei. (< germ. Pinole) Vezi definitia »
RÍCȘĂ s. f. trăsurică cu două roți, trasă de un om, în unele țări din Orient. (< engl. ricksha, germ. Riksha) Vezi definitia »
MANUFACTÚRĂ s.f. 1. Producere a anumitor lucruri cu mâna. ♦ Formă de producție capitalistă premergătoare marii industrii, caracterizată prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea muncii în cadrul atelierului și prin reunirea muncitorilor și a meșterilor în ateliere sub conducerea patronului; întreprindere corespunzătoare acestei forme de producție. 2. Produse ale industriei textile; țesături. [< fr. manufacture, cf. lat. manus – mină, facere – a face]. Vezi definitia »
ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcașeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală. Vezi definitia »