DERMATOGÉN s. n. zonă externă a meristemului care generează epiderma. (< fr. dermatogène) Vezi definitia »

METILSTIRÉN s. m. substanță organică, derivat al stirenului, monomer în polimerizări. (< fr. méthylstyrène) Vezi definitia »

chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis). Vezi definitia »

ANTROPOGÉN, -Ă adj. Care provine de la om; care dă naștere la oameni, antropic. // s.n. cuaternar. [< fr. anthropogène]. Vezi definitia »

SILÉN, sileni, s. m. Nume dat, în mitologia greacă, satirilor bătrâni; p. ext. persoană în vârstă care, sub o înfățișare grotescă, ascunde o înțelepciune ironică. – Din lat. Silenus, fr. Silène. Vezi definitia »