ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s. f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de ață etc. ◊ Încurcătură de mațe = ocluziune intestinală. 2. Situație complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într-o situație din care nu știe cum să iasă. ♦ Jenă, tulburare. – Încurca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ALBASPÍNĂ s.f. Arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele și cu fructe comestibile, cultivat ca plantă ornamentală; (pop.) Păducel. [Pl. -ne. / < lat. alba spina, cf. it. albaspina]. Vezi definitia »

INTERCHINÉZĂ s. f. interval între două diviziuni succesive ale nucleului celular. (< fr. intercinèse) Vezi definitia »

PIROLUZÍTĂ s.f. v. piroluzit. Vezi definitia »

SITÍȘCĂ, sitiști, s. f. (Reg.) Vas de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat, folosit în gospodărie la strecurarea laptelui și a altor lichide; strecurătoare. ♦ Strecurătoare pentru ceai. – Sită + suf. -ișcă. Vezi definitia »