CUPRONÍCHEL s. n. aliaj de cupru și nichel. (< fr. cupronickel) Vezi definitia »

hel, heli, s.m. (reg., înv.) Țipar, fusar. Vezi definitia »

îmblăcél, îmblăcéi, s.m. (reg., înv.) briceag primitiv cu prăsele de lemn colorat și cu limba atârnând ca hădăragul (lemnul scurt al) îmblăciului. Vezi definitia »

făușél, făușéle, s.n. (reg., înv.) ou (de găină). Vezi definitia »

ȘMÍRGHEL s. n. 1. Rocă metamorfică formată în cea mai mare parte dintr-o masă de granule (fine) de corindon, alternând cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv în stare de pulbere, obținut din șmirghel (1) sau fabricat pe cale sintetică. ♦ Hârtie acoperită cu un astfel de material, folosită pentru a freca, a curăța sau a lustrui unele obiecte în industria lemnului, în lăcătușărie etc. – Din germ. Schmirgel. Vezi definitia »