spârcâitúră, spârcâitúri, s.f. 1. (înv. și reg.) spârcâială. 2. (reg.) țâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârc. Vezi definitia »

PROSTIGMÍNĂ s. f. alcaloid de sinteză cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos. (< fr. prostigmine) Vezi definitia »

SÉRĂ s.f. Încăpere special amenajată care servește pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. [< fr. serre]. Vezi definitia »

chinchimoácă s.f. (reg., înv.) opaiț (făcut dintr-o bucată de zdreanță muiată în seu); chichineață. Vezi definitia »

spuzáncă, spuzănci, s.f. (reg.) un fel de plăcintă făcută din mămăligă coaptă în spuză. Vezi definitia »