încunjurătúră s.f. (înv.) 1. umblătură multă. 2. asediu. Vezi definitia »

RUJULÍȚĂ, rujulíțe, s.f. (Bot.) Diminutiv al lui rujă¹. 1. v. rujă¹ (1). Rujă creață, rujuliță, Măi bădiță Niculiță. ◊ Fig. Bine-ai venit sănătos, Trandafirul meu frumos! – Bine-am găsit sănătoasă, Rujulița mea frumoasă! 2. v. rujă¹ (3). Rujulițe și bujori după dalbii-ți obrăjori. Vezi definitia »

SĂLTĂTÚRĂ, săltături, s. f. Salt; săritură. – Sălta + suf. -ătură. Vezi definitia »

ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină. Vezi definitia »

RẤCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv). Vezi definitia »