VIGILÉNȚĂ, vigilențe, s. f. Atitudine de observare atentă și susținută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acțiuni reprobabile, ostile, dușmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia. Vezi definitia »

SILVOTÚNDRĂ s. f. formație vegetală la limita dintre pădurile de conifere și tundră. (< silvo- + tundră) Vezi definitia »

CARCÁSĂ s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei mașini, al unei construcții etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas]. Vezi definitia »

FONOANGEIOGRÁMĂ s. f. imagine înregistrată prin fonoangeiografie. (< fr. phonoangéiogramme) Vezi definitia »

PERIMENINGÍTĂ s.f. Inflamație în jurul meningelui. [Cf. fr. périméningite]. Vezi definitia »