Definita cuvantului creanță
CREÁNȚĂ, creanțe, s. f. Dreptul creditorului de a pretinde de la debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva; (concr.) act care stabilește acest drept. [Pr.: cre-an-] – Din fr. créance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu creanță
HÍOLĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) În hiolă = târând după sine, împingând cu sine. – Et. nec. Vezi definitia »
ORTOSPONGIÓZĂ s. f. ortoscleroză. (< fr. orthospongiose) Vezi definitia »
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Din fr. amine. Vezi definitia »
DÉMĂ s. f. unitate administrativ-teritorială în vechea Atică și în Imperiul Bizantin. (< fr. déme, cf. gr. demos, popor) Vezi definitia »
cóbcă (-ci), s. f. – Năvod, plasă de pescuit. Rus. kobka „sac” (DAR). În Dobr. Vezi definitia »