ắstălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. ắstuilalt, pl. ắștialalți, g.-d. ắstorlalți; f. ắstălaltă, g.-d. ắsteilalte, pl. ástelalte, g.-d. ắstorlalte Vezi definitia »

ASÁLT s.n. 1. Atac violent dat cu toată puterea, cu avânt; năvală, iureș. ◊ A da asalt = a ataca; a năvăli; a lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent. ♦ (Fig.) Acțiune, luptă avântată; ritm grăbit de activitate. 2. Exercițiu de scrimă. [Pl. -turi. / < it. assalto, cf. lat. ad – la, saltus – salt]. Vezi definitia »

BAZÁLT s. n. rocă magmatică efuzivă cu structură porfirică, compactă, la construcții și pavaje. (< fr. basalte, lat. basaltes) Vezi definitia »

a pupa înalt expr. (obs., glum.) a practica felația. Vezi definitia »

ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem. Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, asteilalte și ăsteilalte, gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte] – Din ăst + alalt (= ălalalt). Vezi definitia »