RATIÉRĂ, ratiere, s. f. Dispozitiv la războiul mecanic de țesut, cu ajutorul căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. ratière. Vezi definitia »

FLORESCÉNȚĂ s. f. efectul acțiunii de a înflori; proprietate a unei plante de a se menține înflorită. ◊ înflorire masivă. (< germ. Florenszenz) Vezi definitia »

ZIÚCĂ s. f. (Reg.) Ziulică. – Din zi + suf. -ucă. Vezi definitia »

samsaroaícă, samsaroaíce, s.f. (înv.) femeie care mijlocea plasarea slugilor la stăpâni. Vezi definitia »

ANTIPALÁGĂ s.f. (Gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruența cazuală în propoziție; schimbare reciprocă, permutare a cazurilor și a modurilor. [< it. antipallage, gr. anthypallage]. Vezi definitia »