toánă (-ne), s. f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. Ngr. τόνος „putere, forță”, cf. τονίζω „a accentua”. Der. din sb., cr. tonja „furtună” (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s. f. (Trans., zburdălnicie, șotie). Der. neol. ton, s. n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s. f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin). Vezi definitia »

BOSCORODEÁLĂ, boscorodeli, s. f. Faptul de a boscorodi; vorbe spuse de cel care boscorodește. – Boscorodi + suf. -eală. Vezi definitia »

CORCITÚRĂ, corcituri, s. f. Animal sau plantă născută prin corcire; bastard. – Corci² + suf. -tură. Vezi definitia »

CĂLȚUNĂREÁSĂ, călțunărese, s. f. (Reg.) Femeie care duce darurile miresei. Călțunar + suf. -easă. Vezi definitia »

OLIMPIÁDĂ s.f. 1. (În Grecia antică) Întreceri și jocuri sportive care erau organizate în onoarea lui Zeus în cetatea Olimpia, la care participau concurenți din întreaga Grecie. ♦ Perioadă de patru ani care se scurgea între două serbări ale jocurilor olimpice și care a servit ca unitate de timp între anii 775 î.e.n. și 392 e.n. 2. Competiție sportivă internațională care are loc din patru în patru ani; jocuri olimpice. ♦ (p. ext.) concurs internațional de matematică, fizică etc. organizat anual sau o dată la doi ani pentru elevii din învățământul liceal. [Pron. -pi-a-. / < fr. olympiade, cf. lat., gr. olympias]. Vezi definitia »