ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură. Vezi definitia »

SUTÚRĂ s. f. 1. cusătura celor două buze ale unei răni. 2. articulație fixă a oaselor (craniului) printr-un sistem de dinți. 3. linie de concreștere între carpelele unui pistil sau de dehiscență a fructelor uscate. 4. liniile de inserție a pereților transversali pe pereții cochiliei la amoniți, nautil etc. (< fr. suture) Vezi definitia »

pilótă (pilóte), s. f. – (Mold.) Plapumă de puf. – Var. chilotă. Ngr. ϰοῖλον „gol”, ϰοιλότης, ϰοίλωμα „cavitate”, fiindcă plapuma este exagerat de groasă și de moale. Legătura cu germ. Pfühl „pernă” (Cihac, II, 255; Scriban) și cu ngr. πιλωτός „de fetru” (Tiktin) este nesigură. Vezi definitia »

șuieríță s.f. (reg.) fluier de metal sau de lemn. Vezi definitia »

POÁRĂ s. f. (Reg.) Ceartă, vrajbă, gâlceavă. ◊ Loc. adv. În poară = împotrivă, în contra, în ciudă. ◊ Expr. A se pune în poară (cu cineva) = a se contrazice cu cineva, a se împotrivi cuiva, a se lua la ceartă. – Din sl. pora. Vezi definitia »