PANSLAVÍSM s. n. (fr. panslavisme) Curent politic, apărut în Rusia, în sec. 19, care preconiza unirea tuturor popoarelor slave într-un singur stat; ansamblul teoriilor și al mișcărilor politico-culturale care au urmărit unificarea tuturor popoarelor slave într-o singură entitate politică (sub protecția Rusiei). S-a conturat în sec. 19, în special în țările Europei Centrale, supuse dominării austriece. În 1848, a avut loc, la Praga, Congresul naționalităților slave, sub președinția lui F. Palacky, care urmărea realizarea unei federații. Constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867) a frustrat însă așteptările mișcării. Către sfârșitul sec. 19, s-a manifestat și un partid democrat în jurul lui M. Bakunin, care relua, în parte, idealul unitar al decembriștilor. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

COMERCIALÍSM s. n. spirit comercial (exagerat); mercantilism. (< engl. commercialism) Vezi definitia »

GHERÍSM s. n. concepție a lui C. Dobrogeanu-Gherea, care a susținut în teoretizările sale condiționarea socială a artei și efectul ei social, anticipând și conceptul de „critică creatoare”. (< Gherea + -ism) Vezi definitia »

EGOMÍSM s.n. (Rar) Egoism absolut, care nu acceptă decât existența propriului eu. [< fr. égomisme, cf. lat. egomet – eu însumi]. Vezi definitia »

NEOPLÁSM s. n. cancer (1). (< fr. néoplasme) Vezi definitia »