Definita cuvantului perorație
PERORÁȚIE, perorații, s. f. Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); p. gener. vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă. – Din lat. peroratio. Cf. fr. péroraison.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perorație
DISTIMÍE s. f. modificare în sens depresiv a tonusului afectiv; anxietate, angoasă, neliniște. (< fr. dysthymie) Vezi definitia »
COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration]. Vezi definitia »
ORGANOTERAPÍE s. f. opoterapie. (< fr. organothérapie) Vezi definitia »
ONICHÍE1 s. f. denumire generică pentru afecțiunile unghiilor; onicopatie, onicoză. (< fr. onychie) Vezi definitia »
strídie (-ii), s. f. – Specie de moluscă (Ostrea). Ngr. στρίδι (Roesler 576; Cihac, II, 704). Vezi definitia »