SENZAȚIÚNE s. f. v. senzație. Vezi definitia »

ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u] – Fr. allocution (lat. lit. allocutio, -onis). Vezi definitia »

ATITÚDINE s. f. 1. poziție a corpului, ținută. 2. poziție față de un eveniment, de un fapt. ◊ fel de a se purta, de a acționa; comportare. ♦ a lua ~ = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere. (< it. attitudine, fr. attitude) Vezi definitia »

HIPERCORECTITÚDINE s. f. greșeală de limbă izvorâtă din necunoașterea adevăratei forme a etimonului unui cuvânt de către vorbitor și din teama acestuia de a nu greși, din efortul conștient de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperliterarizare. (după fr. hypercorrection) Vezi definitia »

uncțiúne s.f. (înv.) 1. ungere. 2. elocvență (ce mișcă inima și îndeamnă la pietate). Vezi definitia »