BONTÓN s. n. (Franțuzism) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de așa-numita societate aleasă. – Fr. bon ton. Vezi definitia »

COLOFÓN s.n. Însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzând date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfârșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon]. Vezi definitia »

PIRAMIDÓN s. n. amidopirină. (< fr. pyramidon) Vezi definitia »

BARÓN, baroni, s. m. (În orânduirea feudală din apusul și centrul Europei) Mare senior care avea drepturi absolute pe pământurile sale; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Fr. baron. Vezi definitia »

a băga la canon / la canoane expr. (intl.) a tortura un suspect în timpul unui interogatoriu. Vezi definitia »