Definita cuvantului colofon
COLOFÓN s.n. Însemnare la sfârșitul unei cărți în epoca manuscriselor și incunabulelor, cuprinzând date privind tipograful, locul unde a lucrat, autorul și titlul lucrării. ♦ (Rar) Notiță grafică la sfârșitul unei cărți prin care se anunță date în legătură cu editarea și tipărirea cărții. [Var. colofoniu s.n. / < lat. colophon, gr. kolophon].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu colofon
SINCROTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule de mare putere, în care mișcarea de rotație a acestora și variația tensiunii acceleratoare sunt sincronice (1). (< fr. synchrotron) Vezi definitia »
COTÓN s. n. (fir de) bumbac. (< fr. coton) Vezi definitia »
PROTODIÁCON, protodiaconi, s. m. (Înv.) Arhidiacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. protodijakonŭ, ngr. proto-dhiákonos. Vezi definitia »
MAGNETOFÓN s. n. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică. (< fr. magnétophone) Vezi definitia »
GANGLIÓN s. m. formație ovoidă, din fibre nervoase sau din vase limfatice. (< fr. ganglion) Vezi definitia »