Definita cuvantului dulceață
DULCEÁȚĂ, dulcețuri, s. f. 1. Însușirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; p. ext. gust plăcut al unei mâncări sau băuturi. 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. 3. Aliment extrem de gustos; bunătate. 4. Fig. Calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzație plăcută. ◊ Loc. adv. Cu dulceață = cu drag; din toată inima. ♦ Plăcere, desfătare; mulțumire sufletească, bucurie, fericire. 5. Fig. Blândețe, bunătate, duioșie. [Pl. și: dulceți] – Dulce + suf. -eață.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dulceață
MÉZZO-SOPRÁNĂ s. f. voce de femeie, între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce. (< it. mezzosoprano) Vezi definitia »
învălmășitúră s.f. (înv.) învălmășeală, învălmășie. Vezi definitia »
APOFÍZĂ, apofize, s. f. 1. Proeminență pe suprafața unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificație de formă tubulară sau cilindrică a filoanelor, zăcămintelor, corpurilor eruptive etc., care pătrunde în rocile înconjurătoare. 3. (Arhit.) Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis. Vezi definitia »
tărăboanță, tărăboanțe s. f. 1. mașină veche / hârbuită. 2. tomberon (din dotarea măturătorilor). Vezi definitia »
ZOÁNĂ, zoane, s. f. (Reg.) Pleavă. – Cf. scr. zona. Vezi definitia »