Definita cuvantului poliță
PÓLIȚĂ1, polițe, s. f. Suport de scândură fixat orizontal pe un perete, într-un dulap etc., pe care se țin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevăzut cu asemenea suporturi. [Pl. și: poliți] – Din sl. polica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poliță
FURÚRĂ, fururi, s. f. Piesă metalică sau de lemn care acoperă sau umple spațiul dintre două elemente de construcție solidarizate între ele. – Din fr. fourrure. Vezi definitia »
șlíboviță (-țe), s. f. – Țuică de prune. – Var. șligoviț. Sb. šljivovica (Scriban), din sl. sliva „prune”, de unde și germ. Sliwowitz › it. slivoviz. Vezi definitia »
TINICHELÚȚĂ, tinicheluțe, s. f. Diminutiv al lui tinichea. – Tinichea + suf. -eluță. Vezi definitia »
BANDÚRĂ s. f. instrument muzical ucrainean cu coarde ciupite, în formă ovală, și cu o tastieră scurtă. (< rus., ucr. bandura) Vezi definitia »
șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba. – Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături). Vezi definitia »