CONIVÉNȚĂ s.f. (Rar) Complicitate, înțelegere (secretă). ◊ De conivență (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). [Cf. fr. connivence, it. connivenza, lat. conniventia]. Vezi definitia »

MUC DE ȚIGARĂ aboneu, halbă, locotenent, locotenent-colonel, sergent. Vezi definitia »

capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică. Vezi definitia »

ARAHNOIDÍTĂ, arahnoidite, s. f. Boală care constă în inflamarea arahnoidei. [Pr.: -no-i] – Din fr. arachnoïdite. Vezi definitia »

HOPCALÍTĂ s.f. Amestec de bioxid de mangan cu oxid de cupru, cobalt și argint, folosit în măști speciale contra oxidului de carbon. [< fr. hopcalite]. Vezi definitia »