EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius]. Vezi definitia »

iár adv. – 1. Altă dată, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Și, pe de altă parte. – 4. (Conj., înv.) Totuși, în ciuda. – 5. (Conj.) Dar, însă. – Var. iară, ar(ă). Mr. iar(ă), megl. ară. Pare să provină dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495; Pușcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu același sens; cf. și ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarăși, adv. (altă dată), cu -și, ca cineși, totuși. Vezi definitia »

SANGUINÁR, -Ă, sanguinari, -e, adj. Care are instincte de omucidere; setos de sânge; crud, feroce. [Pr.: -gu-i-]. – Din fr. sanguinaire. Vezi definitia »

ȚIȘTÁR, țiștari, s. m. Mamifer rozător înrudit cu popândăul, foarte păgubitor pentru semănături (Citellus suslica). – Et. nec. Vezi definitia »

CLĂPÁR, clăpari, s. m. Încălțăminte pentru schi, înaltă până deasupra gleznei, închisă în față cu clape. – Clapă + suf. -ar. Vezi definitia »