BAC¹, bacuri, s. n. Platformă plutitoare, servind la transportul de la un mal la celălalt al unui râu; ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave. – Fr. bac. Vezi definitia »

CONDÁC², condace, s. n. Braț de ferăstrău cu ramă, folosit pentru tăierea lemnului. [Pl. și: condacuri] – Et. nec. Vezi definitia »

popoiác, popoiáci, s.m. (reg.; ir.) preot tânăr, lipsit de experiență și cam dichisit; popenci, popic, popici, popiștoc, popârțac. Vezi definitia »

mirác (-ci), s. m. – Băiat, flăcău. Ngr. μειράϰιον (Tiktin). Sec. XVII, înv.; pare cultism. Vezi definitia »

flotác, flotáce, s.n. (reg.) fulg mare de zăpadă; (la pl.) ninsoare. Vezi definitia »