Definita cuvantului poruncă
PORÚNCĂ, porunci, s. f. 1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre. ◊ Loc. adv. (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă. ◊ Expr. (Înv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! ♦ (Reg.) Ordin de chemare în armată. 2. (Înv.) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală. 3. (În religia creștină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Înv. și pop.) Lege morală; învățătură, precept. [Var.: (reg.) poróncă s. f.] – Din porunci (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poruncă
APRETÚRĂ, apreturi, s. f. Apretare; p. ext. totalitatea operațiilor (fierbere, înălbire, călcat, apretare etc.) la care este supus un material textil. ♦ (Concr.) Local, instalație în care se efectuează aceste operații. – Germ. Appretur. Vezi definitia »
SPÁNGĂ, spăngi, s. f. (Înv.) Spadă. ♦ Baionetă. [Var.: spágă, șpágă, șpángă s. f.] – Cf. rus. șpaga. Vezi definitia »
AUTODÍNĂ s. f. Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic servește ca detector și ca oscilator. [Pr.: a-u-] – După fr. autodyne. Vezi definitia »
MÓLDĂ, molde, s. f. (Reg.) Albie, covată. ♦ Vas în care se scurge mustul după ce au fost presați strugurii. ♦ Ladă în care curge făina la moară. – Din germ. Molde. Vezi definitia »
OHRÁNĂ s. f. Poliție secretă în Rusia țaristă. – Din rus. ohrana. Vezi definitia »