RECLUZIONÁR, -Ă, recluzionari, -e, adj. (Rar) De recluziune. – Din fr. réclusionnaire. Vezi definitia »

HAR, haruri, s. n. 1. (În religia creștină) Dar², ajutor spiritual, grație divină acordată omului. ◊ Expr. (Cu sensul religios atenuat sau pierdut) Har Domnului! exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru; slavă Domnului! ♦ Puterea sacramentală a preoților de a oficia actele de cult. 2. Calitate, însușire, dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație; p. ext. talent, vocație, dar². 3. (Înv.) Dar² sau răsplată acordată cuiva ca un semn de bunăvoință, ca o favoare deosebită. – Din sl. chari. Vezi definitia »

MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris]. Vezi definitia »

carár, caráre, s.n. (înv.) hotărâre, rezoluție. Vezi definitia »

ZULIÁR, ZULIÁRĂ, zuliari, zuliáre, adj. ~. (din ngr. zuliáris) Vezi definitia »