AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se scot, prin lovire, scântei din cremene; se întrebuințează la aprinderea focului și la ascuțit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – Din a³ + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

ANTIUMANITÁR, -Ă adj. împotriva sentimentelor omenești. (< anti- + umanitar) Vezi definitia »

VELNIȚÁR, velnițari, s. m. (Reg.) Velnicer. – Din velniță + suf. -ar. Vezi definitia »

pungár, pungári, s.m. (înv.) persoană care păstra, care administra banii unei comunități. Vezi definitia »

PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire. Vezi definitia »