giubelíu, giubelíi, s.m. (înv.) 1. boier care poartă giulea. 2. (fig.) ișlicar, om retrograd, ruginit. Vezi definitia »

PREJUDÍCIU s. n. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva. ◊ știrbire a onoarei, a prestigiului. (< fr. préjudice, lat. praeiudicium) Vezi definitia »

BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: bidibíu, bididíu s. m.] – Tc. bedevi. Vezi definitia »

ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium). Vezi definitia »

spúriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală). Vezi definitia »