véșcă, véște, s.f. (reg.) 1. văcălie. 2. tipar în care se pune cașul. Vezi definitia »

NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline. Vezi definitia »

BOLȚIȘOÁRĂ, bolțișoare, s. f. Fiecare dintre bolțile de dimensiuni mici și puțin arcuite, așezate între grinzile de metal sau de beton armat al unui planșeu masiv. – Din boltă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

SARCOMATÓZĂ s. f. boală caracterizată prin prezența simultană a mai multor sarcoame. (< fr. sarcomatose) Vezi definitia »

MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță. Vezi definitia »