NUNCUPATÍV, -Ă adj. (Jur.; despre testamente) Dictat de testator potrivit formelor legale. [< fr. nuncupatif, cf. lat. nuncupare – a chema]. Vezi definitia »

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif]. Vezi definitia »

VERIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru verificare. (< fr. verificatif) Vezi definitia »

LOCATÍV, -Ă adj. Referitor la casele de închiriat. ◊ Valoare locativă = valoare a unui imobil calculată pe baza venitului pe care acesta l-ar putea aduce prin închiriere; spațiu locativ = ansamblul încăperilor ocupate de cineva. // s.n. (Gram.) Caz în declinarea unor limbi care arată locul unde se află cineva sau ceva sau unde se petrece o acțiune. [Cf. fr. locatif]. Vezi definitia »

ANTICONVULSÍV, -Ă, anticonvulsivi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează convulsiile. – Din fr. anticonvulsif. Vezi definitia »