BELÍTĂ s. f. Exploziv de siguranță întrebuințat în minele de cărbuni. – Din fr. bellite. Vezi definitia »

boleásnă (-ne), s. f. – Boală. Sl. bolĕznĭ „durere”. Cf. boală, boli. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ s.f. Notă muzicală ornamentală care se execută înaintea unei note obișnuite, la interval de un ton sau de un semiton. [Pron. -gi-a-, pl. -ri. / < it. appoggiatura]. Vezi definitia »

EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă. (< fr. épichérème, lat. epicherema) Vezi definitia »

întorsureáncă s. f., g.-d. art. întorsuréncei; pl. întorsurénce Vezi definitia »