BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria = din toată inima. ◊ Expr. A nu mai putea de bucurie = a se bucura foarte mult. Noroc și bucurie, formulă de salut. 2. (Concr.) Persoană, obiect, veste etc. care bucură. – Din bucura + suf. -ie. Vezi definitia »

FITOFENOLOGÍE s. f. studiul fenologiei plantelor. (< fr. phytophénologie) Vezi definitia »

TELEREDÁCȚIE, teleredacții, s. f. Redacție a emisiunilor de televiziune. – Tele- + redacție. Vezi definitia »

COMIZERÁȚIE s. f. (Rar) Milă, compătimire. – Din fr. commisération. Vezi definitia »

ANTROPOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie. Vezi definitia »