HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). – Din fr. habitacle. Vezi definitia »

CÍCLU s.n. 1. Serie, lanț de fenomene, de stări etc., care se produc totdeauna în aceeași ordine. ♦ Serie, număr de luni, de ani etc., după care se reproduc constant anumite fenomene în aceeași ordine. ♦ Serie de producții literare, de opere științifice etc. cu temă comună. 2. Lanț închis de atomi din molecula unei substanțe. 3. Totalitatea stărilor succesive prin care trece un sistem fizic într-o transformare ciclică. 4. Unitate de măsură pentru frecvență (la vibrații), reprezentând frecvența unei vibrații cu perioada de o secundă. [Pl. -uri. / < lat. cyclus, cf. it. ciclo, fr. cycle, gr. kyklos – cerc]. Vezi definitia »

BICÁBLU adj. care funcționează cu două cabluri. (< fr. bicâble) Vezi definitia »

TRIÁNGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle. Vezi definitia »

BICÍCLU s.n. Velociped cu două roți inegale, dintre care prima este roata motrice. [Pl. -le, -luri]. / < fr. bicycle]. Vezi definitia »