Definita cuvantului ruptură
RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 2. ~; sfâșietură, gaură (într-un material țesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere și prin ea se jucau rupturi de nori de fum.
Sursa: DLRLC
Sursa: DLRLC
Cuvinte ce rimeaza cu ruptură
TÁRGĂ, tărgi, s. f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniți și bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care servește la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat bănește, a o scoate greu la capăt; a trage mâța de coadă. – Cf. bg. targa. Vezi definitia »
IMINÉNȚĂ, iminențe, s. f. Faptul de a fi iminent; starea unui lucru sau a unei situații iminente. – Din fr. imminence, lat. imminentia. Vezi definitia »
LÁNDĂ s.f. (Geol.) Șes de pe țărmurile atlantice, format din nisipuri neproductive, fixe sau zburătoare. [< fr. lande, cf. celt. landa]. Vezi definitia »
ROTÚLĂ s.f. 1. (Anat.) Os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. Ax rotund. [< fr. rotule, cf. lat. rotula]. Vezi definitia »
AUTOȘENILÉTĂ s. f. autocamion echipat cu roți directoare în față și cu șenile propulsoare în spate. (< autoșenilă + -etă) Vezi definitia »