OMOFÓNIC, -Ă, omofonici, -ce, adj. Care se referă la omofonie, care ține de omofonie. – Omofon + suf. -ic. Vezi definitia »

duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi). Vezi definitia »

DESPÓTIC, -Ă, despotici, -ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique. Vezi definitia »

CÓLIC², -Ă adj. I. referitor la colon³. II. s. f. durere abdominală violentă cu caracter spasmodic. (< fr. colique) Vezi definitia »

NEOLÓGIC, -Ă adj. Cu caracter de neologism; neologistic. [< fr. néologique]. Vezi definitia »