BON, bonuri, s. n. 1. Dovadă provizorie care conferă deținătorului dreptul de a ridica o marfă, un obiect încredințat spre păstrare sau alte valori. ♦ Notă pe baza căreia cumpărătorul achită și ridică marfa într-un magazin. 2. (În orânduirea capitalistă) Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de stat. ◊ Bon de tezaur = obligație emisă de Ministerul Finanțelor, reprezentând un împrumut pe termen scurt, cu dobândă. – Fr. bon. Vezi definitia »

Alain Delon s. n. haină scurtă din piele de oaie, cu guler de blană Vezi definitia »

COSMOTRÓN s. n. accelerator care poate imprima particulelor elementare o energie comparabilă cu aceea a razelor cosmice. (< fr. cosmotron) Vezi definitia »

IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón. Vezi definitia »

BILIÓN s.n. 1. Număr egal cu un milion de milioane, în trecut, în Anglia, Germania etc. 2. Miliard (în uzul actual american). [Pron. -li-on, pl. -oane. / < fr. billion]. Vezi definitia »